Skip to content

De ce s-a întors Sadoveanu la „Nicoară Potcoavă“?

August 16, 2012

Dacă aș fi citit „Nicoară Potcoavă“ în anii de liceu, nu sunt sigur că aș fi făcut-o la modul critic la care am făcut-o peste douăzeci de ani. Am renunțat demult la naivitatea de a crede că viața mai îmi oferă timp să citesc intens critică literară, așa că scriind aceste rânduri n-am intrat mai întâi în bibliotecă să investighez receptarea critică a acestui „roman istoric“ după 1990. Până la acest moment de răspântie, romanul pare să fi fost primit foarte pozitiv de critica literară. George Călinescu, Tudor Vianu, Dumitru Micu, Nicolae Manolescu și alții mai puțin cunoscuți publicului larg au avut cuvinte elogioase pentru scrierea sadoveniană și eroii ei. „Cu o remarcabilă îndemânare, M. Sadoveanu face acum roman istoric progresist“, scria G. Călinescu în anul 1956, în volumul omagial dedicat marelui prozator, unde vorbește și despre „o intuiție artistică superioară, potrivindu-se veacului“.

Or, la această lectură târzie a romanului, nu mi-au scăpat anumite pasaje care par anume puse acolo pentru „a se potrivi veacului“. Nicoară Potcoavă a apărut în urma unor romane despre care chiar când eram eu licean (adică în preajma anului 1989) nu erau socotite ca a-i aduce o mare onoare autorului: Mitrea Cocor și Lumina vine de la Răsărit. Față de acestea, Nicoară Potcoavă este cu certitudine o întoarcere la arta literară. Cu vreo unsprezece ani în urmă, într-un editorial, referindu-se la scrierile sadoveniene de după război Nicolae Manolescu excepta doar acest roman și o povestire din „Fantezii răsăritene“ de la statutul de maculatură, și cred că pe bună dreptate, Nicoară Potcoavă este o carte scrisă sub grația geniului sadovenian de dinainte de război, pe care îl simți aici maturizat, dacă nu îmbătrânit. S-a spus (nu mai știu care critici, și nici nu mă deranjez să verific care, pentru că ar fi o pedanterie pe care timpul nu mi-o permite) că personajul l-a obsedat pe Sadoveanu din tinerețe, dat fiind că subiectul mai fusese abordat cu o epică mai concisă în Șoimii (prin 1904). Și că scriind acest roman, târziu, a dorit să-l migălească, să-l finiseze, să-l șlefuiască în acord cu noile putințe artistice, nuvela Șoimii fiind scrisă cam colțuros și necioplit, de un începător. Se poate să fie așa. Dar e posibil ca lucrurile să fi stat și mai prozaic decât atât. Nicoară Potcoavă îi permitea să scufunde din nou romanul în timpul istoric, și în același timp, îi îngăduia să strecoare pe ici-acolo câteva aluzii de justiție socială prevestitoare a vremurilor viitoare de lapte și miere comuniste, care să mulțumească noii stăpâni sociali.

Așa că face din Nicoară Potcoavă un renascentist de vastă cultură, care în mijlocul unor oameni neștiutori de carte (cu puține excepții, ca acea prezbiteră Olimbiadă, neașteptat de școlită, dar care pare să nu aibă istorie) își găsește plăcerea în a citi cărți elinești și a reflecta filozofic la amintirea vremurilor trecute, dar creează din el și un fel de profet al socialismului, dacă nu al comunismului. „După ce se va priboli lumea de lingoarea în care se află…apoi să știți că se vor naște oameni noi care vor clădi o lume mai bună. Înflori-vor flori și se vor pârgui holde pe gunoaiele trecutului. Noi nu vom mai fi. Dar până atunci să lucrăm pentru dreptate să împlinim poruncile pe care le avem.“ Sau, într-un alt pasaj: „Pe lângă bădica Nechita, mai spunea și măria sa Voda Nicoară că oamenii din țara Moldovei să nu se teamă de moarte, ci mai degrabă de viață, dac ăe vorba ca viața să rămână așa de rău întocmită precum este…“.

Cred că asta l-a atras pe Sadoveanu în re-abordarea acestui subiect. Faptul că îi permitea să creeze cel puțin aparent idei politice „sănătoase“ la acea vreme. Și fără a se da în stambă precum cu Mitrea Cocor. Pentru că dacă citim același pasaj de mai sus fără vreun filtru ideologic, nu e neapărat vorba de socialism sau comunism avant la lettre. Poate la fel de bine să fie vorba despre o lume mai bună pe care o privești prin credința religioasă sau pur și simplu o lume utopică, fără să aibă ceva în clin ori în mânecă de-a face cu politica roșie. Nu-ți trebuie decât un filtru ideologic grosolan ca să nu accepți că lumea pe care o descria el acolo, ca și cea în care trăim noi acum, e îndeajuns de nedesăvârșită, stă pe temelii strâmbe și șubrede și e nevoie de una mai bună, care să înflorească pe mucegaiurile celei vechi. Nu cred că Sadoveanu era prost și nici că avea comunismul în fibrele ființei, pentru că îi cam plăcea boieria. De altfel, cred că și acesta a fost motivul pentru care a semnat pactul cu noii stăpâni, să-și poată vedea liniștit de boieria lui în noul context. Că avea simpatii pentru țărani și oropsiți, nu mă îndoiesc, dar că îmbrățișase din inimă ideologia țicniților din acel timp, nu prea aș crede. Dar la vremea aia, în „obsedantul deceniu“, când cultura trebuia să fie proletară și țărănească, puteai foarte bine citi asemenea pasaje în cheie roșie, ele garantând corectitudinea ideologică a scrierii. Și în felul ăsta, nevasta credea ești cu amanta, amanta că ești cu nevasta, iar tu scriai liniștit roman istoric cum făcuseși mai la tinerețe.

Anunțuri
4 comentarii
  1. Domnule Ancuceanu,
    AM promis sa combat si

  2. L MAN permalink

    Domnule Ancuceanu,
    Am promis sa combat si me voila. Daca va plangeti ca nu aveti timp, de ce il risipiti citind Nicoara Potcoava? Vreti sa vedeti comunism? Uitati-va la Antena 3. Va recomand emisiunea lui Gadea (Sinteza Zilei). Eu, cand o urmaresc, uit de mediocritatea mea si ma simt genial.
    Nu imi place Sadoveanu, nu mi-a placut si nu imi va place (cred…) Il consider un autor slab, un povestitor “refuzat de idee” (iertat fiindu-mi citatul care se referea la alt autor). Daca vreau sa citesc povesti il citesc pe Faulkner cu o scritura plina de putere si culoare. L-am ales pe Faulkner ca termen de comparatie pentru cvasi-contemporaneitatea sa cu Sadoveanu, dar as putea da si alte exemple. Recunosc si imi fac mea culpa pentru cosmopolitism ca nu sunt un fan al prozei romanesti. Cinstiti sa fiu imi place Filimon cu toate greselile lui. DIn autori moderni/contemporani o iubesc pe Hortensia Papadat Bengescu, a carei “Femeia in fata oglinzii” ma aduce la orgasm la fiecare citire. O fi latura mea ascunsa (freudiana) de femeie?
    Va rog deci sa nu va “ucideti timpul si visurile” (copy/paste) citind Sadoveanu. O cale mai placuta de ucidere a timpului ar fi chiar si statul intr-o cafenea alaturi de vreun amic plicticos.
    Si, ca ultima recomandare pentru literatura “sanatoasa”: Mihail Alexandrovici Solohov – Pamant Destelenit!

  3. Stimate Domnule Man,

    multumesc mult pentru sugestiile de literatura si socializare („chiar si statul intr-o cafenea alaturi de vreun amic plicticos”). Comunism nu doresc sa vad, si oricum, cred ca in general emisiunile TV sunt mult prea cronofage in raport cu presupusele beneficii pe care le genereaza, asa ca sunt mai degraba in favoarea radio-ului, desi foarte rar ma uit si pe la TV. Sadoveanu imi place atat cat l-am citit, desi unele descrieri de peisagii sunt mult prea lungi pentru gusturile mele. Evident ca Faulkner vine dintr-o cu totul alta lume, dar a-l pune alaturi cu Sadoveanu inseamna a compara mere cu pere, un exercitiu evident fezabil, dar nu neaparat finalizat cu un invingator. Filimon mi-a placut si mie, desi cred ca ultima oara cand l-am citit a fost cu vreo 15 ani in urma. HP Bengescu de asemenea imi place. Solohov nu e pe lista mea de prioritati, dar o sa o iau in consideratie. Cat despre statul intr-o cafenea alaturi de vreun amic plicticos, o sa te invit la un ceas de cafenea, chiar daca tu poti sa fii oricum, numai plicticos, nu.

  4. L MAN permalink

    Domnule Ancuceanu,
    M-am chinuit cateva zeci de minute pentru a gasi, pe internet, un citat care imi statea in minte: He spoke with magical suddenness, like a music box. Petrescu translated his words to Bech as, „“You are a literary man. Do you know the works of our Mihail Sadoveanu, of our noble Mihai Beniuc, or perhaps that most wonderful spokesman for the people, Tudor Arghezi?” Bech said, “No, I’m afraid the only Rumanian writer I know at all is Ionesco.”” AM reusit sa il gasec si sa dau, in frumoasa traditie romaneasca, copy/paste. Este vorba despre cartea Bech: A book, a lui John Updike. Am pe undeva copia pe hartie dar, de cand cu internetul, este mai ieftin sa google-esti decat sa cauti copia hard prin casa. In vremea cand am citit Bech : A Book eram mare fan Updike. Citisem Centaurul, in traducerea Catincai Ralea (suna extraordinar de frumos, daca recistesti la 30 de ani de la aparitie descoperi ca Ralea nu era nici de departe acea traducatoare super misto) si m-am bucurat cand am gasit o alta carte a lui Updike prin anticariate (in vremea aceea anticariatele erau singurele surse de literatura straina de calitate). Nu mi-a placut cartea, cum nu mi-au placut mai tarziu multe cartie ale lui Updike, traduse pe banda rulanta dupa 1989, dar m-am simtit bine gasind pe cineva care ii ignora pe scriitorii oficiali ai epocii. Imediat am citit Eugen Ionesco intr-o editie, culmea, in colectia Biblioteca pentru Toti, Editura Minerva, publicata peundeva pe la inceputul anilor ’70. Dupa cum vedeti au existat fisuri si in sistemul comunist… Din nefericire, dupa 1989, am descoperit ca piesa Cantareata Cheala descrie o societate existenta, nu are nimic imaginar.
    Dar, intorcandu-ne la oile noastre, ce am vrut sa spun este ca nu merita pierdut timpul pentru Mihail Sadoveanu. Mi l-am luat ca suport pe John Updike care, la randul lui, s-ar putea sa nu insemne nimic pentru Domnia Voastra.
    PS Puteam sa nu copiez si partea cu Arghezi, de care sunt putin indragostit, dar am gandit ca merita, o asemenea discutie, putina scrupulozitate…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: