Skip to content

O micro-introducere la istoria prostiei

Iulie 5, 2012

Există un citat celebru atribuit lui Einstein, conform căruia „două lucruri sunt infinite: universul și prostia. Cât despre primul, am încă unele îndoieli.“  Citatul a devenit folclor, și ca orice piesă folclorică are diverse variante, dar miezul este același. Pentru cei înclinați spre scepticism (cum că n-ar proveni de la Einstein, nu că n-ar fi adevărat), probabil că aveți dreptate: citatul are șanse grozave să fie apocrif (măcar în parte, dacă nu în tot). Niște băieți cu spirit de răspundere în muncă[1] au făcut săpăturile și au găsit originile asocierii cu numele lui Einstein într-o carte publicată prin anii 1940 de un psihiatru și psihoterapeut de origine evreiască, Friedrich (Frederick) Salomon Perls (1893-1970). Titlul cărții era “Ego, Hunger, and Aggression: a Revision of Freud’s Theory and Method.” Aici, într-unul din capitole, autorul menționează la un moment dat:

As modern times promote hasty eating to a large extent, it is not surprising to learn that a great astronomer said: “Two things are infinite, as far as we know – the universe and human stupidity.” Today we know that this statement is not quite correct. Einstein has proved that the universe is limited.”

 [Pe românește: „Cum vremurile moderne promovează în bună măsură mâncatul în grabă, nu este surprinzător să aflăm că un mare astronom a spus: «Două lucruri sunt infinite, din câte știm până acum – universul și prostia omenească». Astăzi știm că această afirmație nu este tocmai corectă. Einstein a dovedit că universul este mărginit.]

Acesta este episodul unu: Einstein nu a enunțat nimic, există un comentariu care face referire la Einstein. În plus, cartea face mențiune pe undeva despre niște astronomi, e numit  Galileo, dar și Einstein, de unde se poate înțelege că Einstein însuși era „un mare astronom“ sau „marele astronom“ din citat, însă acest lucru nu este evident. Episodul doi: în alte cărți publicate mai târziu, F.S. Perls îi atribuie expressis verbis citatul lui Einstein:

As Albert Einstein once said to me: “Two things are infinite: the universe and human stupidity.” But what is much more widespread than the actual stupidity is the playing stupid, turning off your ear, not listening, not seeing.”

[„Cum Albert Einstein mi-a spus cândva: «Două lucruri sunt infinite: universul și prostia omenească.» Dar ceea ce este mult mai răspândit decât prostia propriu-zisă este comportamentul prostesc, să-ți astupi urechile, să nu auzi, să nu vezi.“]

În sfârșit, episodul 3: auto-biografia romanescă a lui Perls, “In and Out the Garbage Pail” (traducere aproximativă, făcută uneori și în engleză – În și în afara găleții de gunoi, deși absența prepoziției of sugerează altceva), apare versiunea „definitivă“:

„I spent one afternoon with Albert Einstein: unpretentiousness, warmth, some false political predictions. I soon lost my self-consciousness, a rare treat for me at that time. I still love to quote a statement of his: “Two things are infinite, the universe and human stupidity, and I am not yet completely sure about the universe.” („Am petrecut o după-amiază cu Albert Einstein: lipsă de pretențiozitate, căldură, unele predicții politice false. Mi-am pierdut curând conștiința de sine, o desfătare rară pentru mine la vremea aceea. Îmi place încă mult să citez o afirmație de-a sa: «Două lucruri sunt infinite, universul și prostia omenească, și încă nu sunt întru totul sigur despre univers»“)

Evoluția a atins punctul final. Partea frumoasă este însă că la „Quote Investigator“, cititorii noștri sunt mai deștepți decât ai lor (parcă așa era lozinca), astfel încât unul dintre ei, comentând (pozitiv) articolul, arată că în germeni, citatul pre-existase în cultura franceză: „La bêtise humaine est la seule chose qui donne une idée de l’infini“ (Prostia omenească este singurul lucru care dă o idee despre infinit) ar fi scris Ernest Renan în Dialogues et fragments philosophiques. Iar contemporanul său, Flaubert, într-o scrisoare către Guy de Maupassant, include o reflecție dubios de apropiată de citatul lui Einstein: „Cependant, qui sait ? La terre a des limites, mais la bêtise humaine est infinie“ (Totuși, cine știe? Pământul are limite, dar prostia omenească este infinită). Nu am putut verifica citatul lui Renan, dar cel al lui Flaubert este autentic (îl puteți verifica aici).

Nu am început să scriu cu gândul de a discuta autenticitatea citatului atribuit lui Einstein, ci ca să fac o scurtă introducere despre prostia omenească și istoria ei, pentru a continua cu unele exemple mai de demult, dar deja m-am lungit cu această incursiune, așa că mă limitez la o micro-introducere.  Există o genă a prostiei? Habar n-am, probabil că nu, deși la cât de bine e conservată în toate generațiile, ar trebui să ne întrebăm dacă n-ar trebui să o căutăm. Am renunțat să fac în titlu referire la prostia omenească, întrucât prostia dobitoacelor și jivinelor există doar în fabule și povești; în lumea reală, comportamentul lor pe care l-am putea califica drept prostesc exprimă doar limite biologice. În cazul omului, chiar dacă prostia are un suport biologic, nu e doar expresia limitelor noastre biologice, pentru că de cele mai multe ori nu toți indivizii speciei umane comit același gen de prostii. Dar e peste tot, însoțește omenirea de-a lungul și de-a latul existenței ei. De aceea fiecare popor a creat zeci de cuvinte care să o exprime pe ea cu feluritele-i nuanțe și pe ascultătorii ei robi. Numai dacă ne  gândim cât rafinament găsim în cuvintele și expresiile românești născocite pentru a defini prostul și prostia: prost, prostuț, prostălău, prostovan (și alte derivate de la prost), budală (turcism învechit), flaimoc, găgăuță, gogoman, mangafa și mangafache, mangosit, nătăntol, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, tolomac, tont, tontălău/tăntălău, cretin, idiot, imbecil, tâmp, tâmpit; apoi comparații precum prost de dă în gropi sau prost ca noaptea, bătut în cap (cu leuca), cap sec, cap pătrat, cap umplut cu tărâțe, slab de minte, a fi tare de boacă, a paște bobocii șamd.

Fiind infinită, prostia omenească e și variată, iar istoria ei e fascinantă. Sunt deja câțiva autori care au scris cărți dedicate istoriei prostiei (niciuna exhaustivă). Cea a lui István Ráth-Végh (un fost judecător maghiar) a fost tradusă în românește (cu ani în urmă) și conține pagini savuroase, la unele am râs în hohote. Fiind infinită și variată, prostia a fost și va rămâne determinată cultural și istoric. Avem șansa să trăim în secolul XXI, ceea ce înseamnă că am scăpat de multe din prostiile culturale ale câtorva zeci de veacuri. Pe de altă parte, avem ghinionul să trăim cu propriile prostii, pe care până când nu le găsim descrise prin scrisori persane, nu realizăm că atâta sunt și nimic mai mult: prostii. Iar dacă omenirea va supraviețui propriilor prostii, cei din secolul XXII sau XXXV vor râde (unii în hohote) de prostiile noastre.

 


[1] Ca să nu fiu acuzat de sexism sau alte orori, recunosc că am folosit cuvântul băieți din comoditate. S-ar putea să fi fie (și) fete. http://quoteinvestigator.com/2010/05/04/universe-einstein/

Anunțuri

From → Pricepuții lor

4 comentarii
  1. Bgdn permalink

    Si pana ala urma ce este prostia? Unde este limita intre prostie si non-prostie si cum o recunoastem? Cuvantul slav de la origine inseamna „simplu”. N-ar putea oare sa fie vorba doar de orgoliul nostru, al „celorlalti”, care arata cu degetul in timp ce ne ascundem propriile limite in spatele unor sofisticareli artificiale, pe care ne straduim sa le inghesuim in spatiul dintre ceea ce credem ca inseama prost si noi insine, din pur instinct de competitie? Prostii sunt intotdeauna ceilalti.

    • Este adevărat că avem tendința să credem că proștii sunt ceilalți, dar există și oameni care recunosc că au fost proști în anumite contexte, circumstanțe sau perioade (de obicei când vine „mintea după urmă“ și exclamăm ceva în genul „Ce prost am fost!“). Înclin să cred însă că prostia are o existență obiectivă, chiar dacă există și zone gri, de graniță. Prost: lipsit de inteligență, de judecată, persoană la care există o vădită disproporție între scopuri și mijloace, persoană care ia drept reale fapte pe care o minimă verificare le poate infirma etc. Prostie: vorbă, faptă, lucru lipsit de inteligență, judecată, sens, rost. O să prezint în viitorul apropiat sau mediu unele exemple din istorie. Pot să menționez aici aproape la întâmplare sistemul cavalerismului medieval, cenzura presei, infracțiunile de conștiință, avariția patologică, modestia lui Ludovic al XIV-lea care a restrâns numărul curtenilor prezenți la ritualul regesc al defecației la 50 (limită impusă doar din modestie), rățoii de presă, ideea că acidul citric e cancerigen etc.
      Limita dintre prostie și non-prostie e fluidă, se aplică principiul cunoscut de greci al grămezii: un bob nu face o grămadă, două boabe nu fac o grămadă, câte boabe fac o grămadă? Nu știm, dar asta nu înseamnă că nu există conceptul de grămadă. La fel, cazul cheliei: cu un fir de păr lipsă omul nu este chel, nici cu două, nici cu nouă; dar asta nu înseamnă că nu există chelie.

  2. L MAN permalink

    Stimate Domnule Ancueanu,
    Adaug la micro-istoria Domniei Voastre o glumita. Am cules-o de la o vajnica romanca (de-a noastra, din bobor). Aceasta o povestea prospatului CEO (de origine engleza) al companiei unde Doamna lucra, in cadrul unei sedinte de anilingus, caracteristica slugilor la schimbarea Domnului: Zice-se ca Dumnezeu a facut omul fara a-i acorda insusiri. Ca atare, oamenii erau plicticosi, toti ca unul. Decide Dumnezeu, deci, sa scoata la taraba insusiri. Romanu’ (arhetipu’ de roman) ajunge, ca de obicei printre ultimii in fata tarabei. Dumnezeu: :”Pai, venisi cam tarziu, nu mai am decat frumusete si prostie, ce alegi?” Se scarpina romanu’n crestet si decide: „Prostia, Doamne, ca frumusetea trece …”
    Si, nu pot sa inchid fara linkuri: http://www.youtube.com/watch?v=WSN6A7Anerw, pentru verisunea originala a versurilor: http://art-zone.ro/poezii/tudor_arghezi/hora_de_baieti.html. In tineretea mea Sfinx folosea versurile originale in concerte. Rog sa nu fiu acuzat pentru link, datorita legaturii acestora cu recentele shimbari din Romania. Nu au nimic in comun (oare?)

    • M-am distrat copios, ca de obicei. Si ma bucur ca mi-ai amintit de versurile lui Arghezi, o capodopera; mai exista cateva ale lui, cam in aceeasi linie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: