Skip to content

Despre viață și oameni, cu dr. Ilan Eldar

Iunie 5, 2012

E aproape o însemnare de jurnal, cu o minimă editare.

De peste 20 de ani, domnul  profesor emerit Ostin Mungiu, amiralul farmacologiei românești (pentru că generalul este domnul general Acad. Prof. Dr. Victor Voicu) organizează în dulcele târg al Ieșilor o manifestare științifică sub titlul „Zilele medicamentului“. Am participat de câteva ori în ultimii ani și de fiecare dată cu plăcere, pentru că acolo am senzația că mă aflu ca într-o familie sau ca într-un grup de prieteni, în care ca un Pontifex Maximus oficiază domnul profesor Mungiu, nu doar unul din marii farmacologi naționali, ci și un mare povestitor în lunga tradiție moldovenească . De fiecare dată am avut ocazia să cunosc la Zilele Medicamentului oameni noi și deosebiţi. Am făcut-o şi anul acesta, şi deşi nu pot să povestesc tot, aşa vrea să vă spun aici ce am învăţat din prezentarea unui doctor israelian, absolut deosebit, pe numele lui Ilan Eldar. Mă limitez doar la aspectele ne-farmacologice.

Doctor format la Bucureşti, domnul Eldar a avut o prezentare într-o foarte corectă limbă română, despre particularităţile tratamentului durerii la persoanele vârstnice. A fost o prezentare de o sinceritate atipică şi fermecătoare, bazată pe experienţa lui din Israel. Mi-a părut rău că n-am avut la mine reportofonul să înregistrez totul, dar mi-au rămas în minte câteva lucruri. De exemplu, spune el, în Israel dacă ai bani şi cunoştinţele, relaţiile care trebuie, te operezi într-o zi-două. Dacă nu ai, trebuie să aştepţi, şi să aştepţi…Nu mă pot abţine şi fac un comentariu, glumind:

–  În România nu se întâmplă aşa!

–  Desigur că în România nu se întâmplă aşa, aici e un sistem bine pus la punct, confirmă el, glumeţ.

Vorbind despre persoane vârstnice, îşi presară prezentarea cu exemple mai mult sau mai puţin concrete despre tatăl lui, în vârstă de 87 de ani, cred:

–  E greu cu persoanele vârstnice, eu de exemplu sunt un om fericit. Stau la doar vreo 20-30 de km de părinţii mei. Ca să ajung la ei, pierd însă vreo oră pe drum, pentru că în Israel nu au grijă ca aici să pună gropi pe drum, şi atunci toţi ies cu maşinile şi faci vreo oră ca să ajungi. Pleci după ora cinci, pentru că până atunci munceşti, faci o oră pe drum, pe urmă stai de vorbă vreo o oră – o oră şi jumătate, apoi mai stai vreo oră să faci tratamentul şi pleci acasă, unde când ajungi e deja prea târziu şi nu mai faci nimic.

Povesteşte apoi cât de greu îi este unui vârstnic cu durere să facă faţă nevoilor medicale:

–           Dacă ştii pe cineva în spital, e simplu, pentru că ţi se deschid uşile. Eu sunt cunoscut, mi se deschide uşa, „Poftiţi Domnul Doctor!“ Dar pentru alţi oameni e mult mai greu. Tatăl meu, de exemplu, până la 65 de ani a lucrat ca doctor în spital. Îl ştiau toţi şi era respectat. Apoi până la 72 de ani a lucrat în mod voluntar ca medic, după care nu a mai lucrat în spital. Acum, între timp, s-a schimbat personalul şi nu-l mai cunoaşte nimeni. Nimeni nu-l mai bagă în seamă. Pe mine însă mă cunosc şi mă duc cu el. Ce se întâmplă însă cu oamenii în vârstă obişnuiţi, care nu cunosc pe nimeni? E foarte greu pentru ei. (Neoficial şi la noi e tot cam aşa, oficial probabil că e mai bine, habar nu am).

E preocupat de acei mulți oameni vârstnici simpli, săraci, pe care statul israelian îi pune tot mai mult să-și plătească singuri medicamentele. Cunoaște unul care vine la spital pe jos, și e o distanță lungă. E bine că merge pe jos, pentru că e sănătos și îi face bine; pacientul nu vine însă pentru asta pe jos, ci pentru că nu are bani să mai plătească autobuzul sau benzina. Când ai 400-500 euro pensie și trebuie să dai 200 de euro pe un medicament, nu prea mai poți să cumperi prea multe.

–  E greu uneori să le explici vârstnicilor şi să-i convingi că trebuie să facă anumite lucruri, mai ales eu să-l conving pe tata („Ştiu eu mai bine, sunt doctor!“).

Cu aceeaşi sinceritate, ca unul specializat în tratamentul durerii, povesteşte despre relaţia dubioasă dintre medic şi industria farmaceutică :

–  La noi există o companie (i-a spus numele, în România nu există, aşa că l-am uitat) care vinde tramadol. Şi ei au grijă de noi, fac orice pentru noi: ne trimit la congrese, ne trimit în străinătate, oriunde vrem să ne ducem, ei ne trimit. „Vrei să te duci la congresul cutare? Foarte bine, prescrie tramadol şi dacă prescrii suficient de mult, noi te ducem.“

Adaugă că el scrie uneori tramadol, dar cam rar. Prescrie morfină când e nevoie şi îşi educă pacienţii să prevină efectele adverse, mai ales constipaţia (cel mai important efect advers la vârstnici). Înspre final aflu că în Israel au posibilitatea să prescrie şi Cannabis. Însă nu-i place, deşi la prima vedere Cannabisul are toate atuurile în raport cu morfina. Se teme însă de efectele psihice, alterarea ireversibilă a memoriei şi a funcţiilor cognitive. În plus, deși el are grijă să-i atragă atenția să nu urce la volan când a folosit Cannabis, pacientul o va face. Pentru că pacienții israelieni, spune el ironic, nu sunt conștiincioși ca cei români:

–   Urcă la volan și după ce face accidentul, dacă mai e în viață spune: Dar eu n-am știut, doar o jumătate de țigară am folosit…Omoară într-un accident câteva persoane nevinovate și pe urmă spune: domnul doctor nu mi-a spus că n-am voie să conduc. Și deși eu am scris în fișa medicală, mi se spune că da, eu am scris în fișă, dar am uitat să-i spun pacientului. Iar presa va urla că atâtea vieți nevinovate au pierit din cauză că un doctor inconștient i-a prescris unui pacient Cannabis.

Un fost ministru, persoană importantă, l-a sunat recent să-i spună că nu mai suportă morfina, vrea să-i scrie Cannabis. L-a refuzat.

Nu am înregistrat toate cuvinele. Dar mi s-a bucurat inima că a doua zi am apucat să pun în scris cele de mai sus. Peste o săptămână aș fi uitat aproape tot.

Anunțuri
One Comment
  1. Bgdn permalink

    Imi pare rau ca am ratat conferinta anul asta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: