Skip to content

Iarăşi despre generice (acum şi cu discaunturile lor)

Martie 29, 2012

Să povestim mai departe despre universul fără seamăn al farmaciei româneşti, pălăvrăgind pe marginea materialului pe care îl găsiţi aici. Episodul 5: despre „discounturi“. De la domnul profesor Paveliu citire:

Deşi a aprobat un anumit palier maxim al adaosurilor practicate în farmacii, Ministerul Sănătăţii tolerează practica acordării farmaciilor de discounturi în natura din partea producătorilor şi distribuitorilor. Astfel, o mare parte din preţul exagerat al medicamentului generic intră direct în buzunarul farmacistului sub forma unei cantităţi de medicamente livrate “gratuit” de către producător!

E adevărat? Este, însă doar în parte. În primul rând, textul e cam general. E ca şi cu excesul de funcţionari din administraţia publică, mult deplâns într-o vreme pe toate canalele de comunicare publică. Mai cu vreun an sau doi în urmă, un brav şef de trib de pe la noi anunţa sigur de sine, în aplauzele presei de la tribune, că sunt prea mulţi bugetari în administraţia publică şi că el, salvatorul ţării de prăpădul acestor paraziţi, va face ordine. Şi a făcut, ca toţi reformatorii naţionali şi patrioţi iubitori de neam şi nu numai, din ultimii douăzeci de ani. Cum? Păi uite aşa:

– Câţi funcţionari avem?

– Atâţia.

– Şi câţi trebuie să rămână?

– Atâţia.

– Bun, poruncă! Fiecare agenţie, primărie, prefectură şi alte asemenea lighioane să taie câte 7,63% din personal (cifrele şi vorbele nu le-am reprodus cuvânt cu cuvânt, însă ideea am preluat-o şi redat-o pe bune).

Întâmplător, în unele instituţii erau, de exemplu 30 de funcţionari în plus, iar în altele vreo 10 sau 15 în minus. În loc să se facă o analiză atentă şi temeinică şi să fie eliminaţi cei care erau cu adevărat în plus, s-au eliminat proporţional de peste tot, că se presupune că pretutindeni e la fel. Mă tem că nu e. Cam aşa şi cu „discounturile“ (frumos cuvânt, de-al nostru, românesc, neaoş!). Unele farmacii le primesc, altele nu, sau prea puţin. Poate există câteva medicamente care trebuie promovate din varii considerente, şi pe care ajung să le capete majoritatea farmaciilor o scurtă vreme. Ceea ce aflu de la diverşi farmacişti însă, este că în general farmaciile mici nu prea primesc discaunturi.

Acum, există şi oameni cu slăbiciuni care sunt în stare să dea discaunturi pe ochi frumoşi, picioare frumoase sau alte organe anatomice ale omului, dar mă tem că ăştia sunt o minoritate. Cei mai mulţi par să ofere discaunturile după nişte criterii mai prozaice, cum ar fi de exemplu cifra de afaceri sau puterea de achiziţie a farmaciei. Dacă există un lanţ de farmacii (cu cât mai multe, cu atât mai bine), el poate îndrăzni să le ceară şi să le primească, pentru că puterea lui de achiziţie e substanţială. Mai ales că un lanţ de farmacii are în spate (sau în faţă) un depozit, care dacă face discaunt-uri, le face în familie, cum ar veni. Başca, spun gurile pe care le-am ascultat eu, că de fapt în lanţuri nu fac farmaciile comenzi individuale, ci se cumpără totul centralizat, ca în capitalism. Pe când o farmacie de la ţară care vinde mai mult generice şi chiar şi pe alea în cantităţi moderate, nu prea are cu ce să-şi câştige merite întru căpătarea fericitelor ori aducătoarelor de fericire discaunturi.

Dacă preţul medicamentului generic este exagerat, este de discutat. Pentru că iarăşi nu e totul în alb şi negru, ci o infinitate de nuanţe de gri, unele bătând mai înspre alb, altele mai înspre negru, şi altele pe la mijloc, nici prea-prea, dar nici foarte-foarte. Ca să nu fiu evaziv, există generice cu preţuri exagerate şi nejustificate, dar există şi generice de 2 doi lei, la propriu, altfel spus la preţ şi nu la calitate. De altfel, dacă ordonăm preţurile medicamentelor din România de la cel mai mic la cel mai mare, primele 224 de poziţii sunt ocupate exclusiv de generice. Cel mai ieftin, PROPRANOLOL FABIOL 10mg, cutie x 1 blister Al/PVC x 10 comprimate, la incredibilul (nu e reclamă, citesc informaţia oficială din CaNaMed) preţ cu amănuntul de 74 de bani: mai ieftin decât un bilet de tramvai sau o călătorie cu metroul. Oare ăsta chiar se găseşte prin vreo farmacie? Va trebui să verific, măcar aşa, cât să-mi satisfac un capriciu de curiozitate.s

Întrebarea care mi se pare potrivită dacă privim producătorul de generice ca pe un agent economic este dacă ceea ce face acordând discaunturi e ilegal? În general ideea de a oferi rabaturi în relaţiile comerciale e privită în general ca una legitimă şi licită. De ce ar trebui în piaţa farmaceutică să fie altfel? Putem fi de acord că e o piaţă atipică şi că poate utilizarea discaunturilor nu este ideală. Dar ce soluţie are producătorul de generice ca să-şi promoveze marfa? Să-şi reducă preţul? Poate să o facă, dar aşa cum am arătat în episodul anterior, în mod paradoxal medicamentul lui va deveni în acel moment mai neatrăgător pentru farmaciile înfometate de cash; înfometate de sistemul oficial cu plăţi la 300 de zile sau mai bine. Pentru că dacă medicamentul e foarte ieftin, farmacia nu primeşte aproape nimic de la pacient, ci doar o frumoasă promisiune de la casa de asigurări că peste vreun an o să-şi primească banii. Pe când dacă e mai scump, primeşte aceeaşi promisiune de la Casă, plus ceva bani de buzunar (din buzunarul pacientului, vreau să spun). Piaţa farmaceutică este un exemplu clasic de piaţă inelastică, astfel încât scăderea preţurilor nu-i va rezolva problema producătorului, care totuşi nefiind un ONG, trebuie să-şi plătească angajaţii şi să-şi mulţumească acţionarii sau în genere, proprietarii capitalului social.

Tolerează însă onor Ministerul practica acordării farmaciilor de discaunturi? Mai degrabă, nu. E drept că Ministerul nu poate reglementa atât de brutal piaţa farmaceutică încât să spună că aici, spre deosebire de alte pieţe, discaunturile nu sunt permise. Nici un stat european nu ştiu să fi făcut până acum asta, şi nici nu îmi e limpede ce raţiuni juridice sau extra-juridice ar putea justifica asta. Însă Ministerul a făcut ceea ce făcuseră şi alte state evropeneşti supărate pe discaunturile farmaciilor: a introdus sistemul de clobeac (pardon, să scriem româneşte, claw back). Carele claw back, joacă tocmai acest rol teoretic: să transfere discaunturile (rezervele din structura preţului aflate la dispoziţia producătorului) din buzunarul privat în buzunarul public. Şi instituind obligaţia de a plăti claw back pe bani pe care producătorul nu i-a încasat şi care nu vor fi niciodată ai lui (cum ar fi adaosurile din lanţul de distribuţie şi TVA-ul), Ministerul s-a dovedit, mi se pare mie, îndeajuns de intolerant cu discaunturile. Dovada? După ce sistemul a început să fie efectiv aplicat, discaunturile sunt o specie vulnerabilă sau ameninţată, pe care farmaciile mici (de regulă cele independente) o culeg tot mai rar.

Anunțuri

From → Pharmakon

4 comentarii
  1. Bgdn permalink

    Mi-au cazut ochii pe un articol de ziar unde se amesteca idei de farmacovigilenta, prescriere rationala si opinii din putul gandirii unor profesori-senatori, dar am impresia ca, de data asta, nu e vina jurnalistilor:
    http://www.evz.ro/detalii/stiri/doctorii-obligati-sa-prescrie-pastile-ieftine-984332.html#ixzz1wX3omtL1
    EVZ.ro

    • Cred ca totusi, e iarasi contributia jurnalistilor care inteleg foarte selectiv (si distorsionat) diversele afirmatii facute intr-un anumit context. Faptul ca nu o fac intentionat nu cred ca scuza rezultatele.

  2. Mag Alin permalink

    ” După ce sistemul a început să fie efectiv aplicat, discaunturile sunt o specie vulnerabilă sau ameninţată, pe care farmaciile mici (de regulă cele independente) o culeg tot mai rar.”
    Pina vor ajunge la 3% ( discaunturile ) , iar farmaciile mici la 0 .
    Bonus : o parte din generice au disparut/o vor face in curind ( ce mare problema ca doar sunt generice si intuitiv exista mai multe pe piata pentru acelasi DCI ) .ANM , portivit legii 95/2006 titlul VII art.729 alin 2 , stie de medicamente care se retrag de pe piata si nu publica nimic pentru ca e mai caldut asa , in curind unle le vom aduce in punga din tari vecine dupa ce am platit pretul integral pe ele .Cat e adaosul pentru un medicament care costa 700 RON ( salarul mimin ) ?

    • Referitor la pasivitatea ANMDM, nu cred ca e vorba de „mai călduţ aşa”, ci de realitatea prozaică a lipsei de personal (plus structura inadecvată a personalului existent – disproporţie între necesarul de personal cu studii superioare şi cel cu studii medii). În plus, companiile nu sunt foarte conştiincioase în respectarea acestei prevederi, dar aveţi dreptate, se poate face mai mult în direcţia asta.
      Nu ştiu dacă întrebarea cu 700 de lei e retorică (bănuiesc că da), adaosul e de 35 lei (5%). Acest sistem regresiv al adaosurilor e practicat în multe ţări din UE, dar acolo rambursarea nu e o problemă, pe când în RO este. Pentru că la un anumit nivel de preţ, dacă adaosul e doar 1%, acesta s-ar putea să nu acopere rata inflaţiei pe perioada de până la rambursare (destul de lungă în RO). Nu e mai puţin adevărat că atunci când adaosul era atractiv pentru acele produse foarte scumpe, exista o competiţie foarte dubioasă pentru accesul la acele medicamente din programe (din câte ştiu, interesul a scăzut de ceva vreme din motive legate politica CNAS de impunere a muncii patriotice pe acest segment).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: