Skip to content

O întâlnire

Martie 22, 2012

Astăzi am cunoscut o doamnă şi încă n-am ieşit de sub impresia întâlnirii. Nu, nu e deloc ce credeţi voi. De fapt, totul poate fi povestit în două-trei minute. Mă îndrept după şapte seara înspre casă. La Universitate, în apropierea metroului faţă în faţă cu Intercontinental, mă abordează o doamnă. Vârsta înspre 70 de ani, ochelari, o flanelă neagră.

– Iertaţi-mă că îndrăznesc, puteţi să-mi daţi vă rog, nişte bani? Am nevoie să-mi cumpăr medicamente. Ştiu cinci limbi străine, dacă aş putea să lucrez ceva pentru dumneavoastră…

Mă opresc. Ezit o clipă. Apoi caut prin buzunar. Când o persoană îmbrăcată normal a ajuns să îndrăznească să ceară bani – îmi spun eu frecvent – înseamnă că stă îndeajuns de rău, pentru că e o barieră psihologică pe care o trecem foarte greu. Îi dau vreo şapte lei, mi se pare decent pentru ceea ce pare o cerşetoare. În timp ce i-i dau, o întreb cu sinceră curiozitate şi îndoială în glas:

–         Şi chiar ştiţi cinci limbi străine?

–         Mais, oui, monsieur, j’ai travaillé dans le commerce extérieur pour plus de dix ans. J’ai…

–         Vraiment?!

–         Oui…

Am dialogat vreo 3-4 minute în franceză, vorbea cursiv, eu aveam ezitări la unele cuvinte, nu folosesc franceza zilnic. Am oprit-o:

On peut continuer en français,  si vous voulez, dar putem vorbi şi în română acum, sunt sincer impresionat.

– De ce? De situaţia mea? Am făcut prin anii 90’ o operaţie în Italia, m-a costat vreo 10.000 de dolari. Apoi soţul meu a murit, am mai vândut din lucruri ca să trăiesc, medicamentele mă costă scump.

Îmi spune că ar putea să vorbească şi în spaniolă, în spaniolă vorbeşte mai bine. Îmi enumeră trei ţări din America latină în care a lucrat o vreme. A făcut demersuri pe la politicienii din Bucureşti, şi la Vadim şi la domnul Meleşcanu…Deocamdată s-a ales doar cu promisiunea unor alimente de la primărie, pe care încă nu le-a primit.

E târziu şi trebuie să ajung acasă. Ezit – oare să-i cer numărul de telefon? Aş putea  să o ajut? Nu, ceva mă opreşte. Ne despărţim în termeni prieteneşti. Eu am rămas cu un gust amar. După o viaţă decentă, ştiind 5 limbi străine, să nu poţi să te întreţii singur? Oare aşa voi fi şi eu peste 30 de ani? A fost asta o întâlnire cu viitorul? Sau o întâlnire cu Dumnezeu, despre care cum scrie în Evanghelie, ia cel mai adesea chipul celui de lângă noi? Dacă e aşa, regret că i-am dat prea puţin.

Anunțuri
3 comentarii
  1. Oana Păduraru permalink

    Am întâlnit-o şi eu pe doamna respectivă acum câteva luni. La fel, m-a impresionat mult prin ţinuta ei îngrijită, demnă de admirat, avea o figură frumoasă şi ne-a rugat foarte drăguţ să o ajutăm cu ce putem. Am ajutat-o cu puţinul ce ne-am permis, dar am rămas, eu şi prietenele mele, oarecum încrutate şi cu aceleaşi întrebări… probabil fără răspuns 😦

  2. L MAN permalink

    Intru intr-o farmacie. Inauntru doua doamne (dupa vorba, dupa port). Una nascuta in 1940, cealalta bruneta (am glumit, nascuta in 1941). Din vorba in vorba le intreb „Merge, Doamnele mele treaba, am vazut ca la colt s-a deschis o *** (o farmacie dintr-un lant, nu facem reclama)?”. Doamna bruneta imi raspunde: „Merge, in spate este un bordel si, seara de seara, vindem Viagra si prezervative; vinerea e dever mare, vin si straini, ne mai intelegem in italiana” A doua farmacista imi spune „Vin la noi, farmacie mai mica, pot vorbi mai liber.” Beau o cafea cu Doamnele si imi spun „Nici curvele nu mai sunt cum au fost, in urma cu doi ani vindeam de rupeam, acum a mai scazut vanzarea dar, Slava Domnului, inca merge”.
    Daca voi fi intrebat ce am vrut sa spun cu povestea aceasta raspund „Nimic!” Este o impresie (soare rasarind ☺). As putea trage o morala: Mai bine farmacist decat lucrator in comertul exterior, da’ nu asta am vrut sa spun. Pur si simplu am vrut sa fac vorbire despre doua persoane varstnice, ca si eroina povestirii lui Robert. Poate am fost socat de franchetea Doamnelor Farmacist (mama nu mi-ar fi vorbit nicodata despre curve, poate despre „fete de moralitate indoielnica”…). Pe de alta parte, blogul lui RObert ma trage la scris.

  3. indiferent permalink

    Impresionant si de admirat !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: