Skip to content

Misterele acestor generice inexistente

Martie 9, 2012

Farmaciştii au în mod legal obligaţia de a avea în farmacie permanent medicamentul generic cel mai ieftin. De cele mai multe ori acest medicament lipseşte fie pentru că distribuitorii sau importatorii nu doresc să-l comercializeze datorită câştigului prea mic, fie pentru că producătorul pur şi simplu nu-l mai produce. Odată încălcată obligaţia legală de a elibera medicamentul generic cel mai ieftin farmaciştii recomandă, de regulă, medicamentul generic cel mai scump, tentaţi în special de adaosul suplimentar (calculat procentual) si de discountul oferit in natura de producator. Ministerul Sănătăţii are obligaţia legală de a scoate de pe lista medicamentelor compensate şi gratuite acele produse care nu se mai comercializează însă nu a făcut niciodată acest lucru, ignorând sesizările pacienţilor, a reprezentanţilor industriei şi refuzând să facă vreun control pentru a verifica acest lucru. Motivul este că în funcţie de preţul acestor cele mai ieftine medicamente se stabileşte preţul de referinţă sau cel de decontare, dupa caz, pentru toate medicamentele cu aceiaşi substanţă chimică, respectiv din aceiaşi clasa terapeutică. Astfel, dacă preţul celui mai ieftin medicament compensat 50% cu o anumită substanţă chimică este de 10 lei, pacientul va trebui să plătească pentru achizitionarea lui 5 lei, restul urmând să fie decontat de CNAS. Dacă însă va primi de la farmacist un medicament generic cu aceiaşi substanţă chimică cu preţul de 40 de lei pacientul va trebui să plătească 35 de lei – iar CNAS va deconta tot 5 lei, respectiv jumătate din preţul celui mai ieftin generic. Scoaterea de pe listă a genericului celui mai ieftin şi înlocuirea lui cu următorul care este disponibil dar care, să zicem ipotetic, ar avea preţul de 20 de lei, ar duce la o creştere a decontării din partea CNAS la 10 lei şi o presiune suplimentară pe bugetul de medicamente compensate! Desigur, bugetul personal al pacientului bolnav nu pare a fi prioritar în nici un fel.

Acesta este episodul 4 din serialul de mini-comentarii la o radiografie a sistemului farmaceutic naţional pe care o puteţi găsi aici. Un prieten internaut mi-a cerut părerea şi  cum în naivitatea mea m-am gândit că poate mai sunt 2-3 inşi pe care îi interesează, m-am gândit să-mi pun gândurile la vedere. În acest episod, despre tainele acestor generice ieftine pe care în general nu le găsim în farmacii.

Tocmai ce am văzut la una din televiziunile mogulilor un incendiar documentar plin de inexactităţi despre medicamente. Printre altele, un domn profesor de prin occidentul ţării, supărat că sunt prea multe generice în România şi prea ieftine: sigur trebuie să fie contrafăcute sau să aibă ceva în neregulă, sugera el. Nu toţi gândesc ca domnul profesor, care îşi doreşte doar medicamente scumpe. Pentru mulţi români, în special din mediul rural, aceste generice sunt mai degrabă prea scumpe, decât prea ieftine. Şi atunci problema menţionată în lungul paragraf în italice de mai sus este extrem de relevantă. Este adevărat că nu găsim în farmacii genericul cel mai ieftin, deşi conform legislaţiei naţionale în vigoare, toate farmaciile aflate în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate ar trebui să le aibă? În general cred că da, deşi ar fi interesant de făcut un studiu pe un eşantion dacă se poate reprezentativ, care să estimeze amploarea fenomenului: 100%, 72%, 40%?

De ce lipsesc aceste generice neruşinat de ieftine din farmacii? Răspunsul domnului Paveliu este parţial corect. Uneori fabricantul sau reprezentantul lui după ce a obţinut aprobarea preţului la medicament nu mai are interes să-l distribuie. Motivele pot să fie foarte diverse: genericul nu reuşeşte să penetreze piaţa decât într-o proporţie atât de mică încât costurile logistice sunt mai mari decât câştigurile; există un brevet care face imposibilă comercializarea genericului; s-a schimbat managementul companiei cu pricina şi noii diriguitori ai companiei socotesc că precedenţii au greşit când au propus un preţ atât de mic etc (aproape în orice organizaţie oamenii care vin sunt întotdeauna mai deştepţi şi mai pricepuţi decât cei care pleacă, sau cel puţin aşa cred ei).

Lucrurile sunt însă în duiosul spaţiu mioritic şi mai complexe decât atât. Pentru că uneori genericul cel mai ieftin s-ar putea să fie prezent în unele farmacii din România, dar nu în toate. Conform Normelor metodologice de aplicare în 2012 a Contractului-cadru (Ordinul ministrului sanatatii si al presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nr. 1723/950 din 27.12.2011),

Farmaciile  au  obligaţia  să  asigure  acoperirea  cererii  de  produse  comerciale  ale aceluiaşi DCI, cu prioritate la preţurile cele mai mici din lista cu denumirile comerciale ale medicamentelor;  să  se  aprovizioneze,  la  cererea  scrisă  a  asiguratului,  înregistrată  la furnizor, în maximum 24 de ore pentru bolile acute şi subacute şi 48 de ore pentru bolile cronice,   cu   medicamentul/medicamentele   din   lista   cu   denumiri   comerciale   ale medicamentelor, dacă acesta/acestea nu există la momentul solicitării în farmacie.

Face excepţie de la obligaţia farmaciei de a se aproviziona în maximum 24/48 de ore cu medicamente  situaţia  în  care  farmacia  se  află  în  imposibilitatea  aprovizionării  cu medicamente,  din  motive  independente  de  aceasta  şi  pe  care  le  poate  justifica  cu documente în acest sens.”

Aşadar, au obligaţia de a se aproviziona „cu prioritate”, orice va fi însemnând aceasta, cu medicamentele mai ieftine (corespunzătoare fiecărui DCI). Numai că farmaciile se aprovizionează de la depozite. Iar depozitele în România deşi au teoretic o obligaţie de serviciu public, nu se simt obligate să aprovizioneze fiecare farmacie decât în măsura în care consideră că operaţiunea comercială are un sănătos sens economic. Mai precis, când o farmacie are obiceiul să-şi plătească furnizorul-depozit cu întârziere sau când n-a mai plătit de luni bune, acel depozit s-ar putea să nu-şi dorească să aprovizioneze farmacia cu pricina cu nici un medicament. Iar unele farmacii au acest obicei neplăcut din punctul de vedere al depozitelor pentru varii considerente, dar un considerent foarte frecvent este reprezentat de întârzierea cu care casele de asigurări de sănătate rambursează banii pentru medicamentele pe care farmacia le-a eliberat în avans. Mulţi pacienţi care înjură mai repede farmacistul decât statul şi casele de asigurări de sănătate care gestionează finanţarea sistemului nici nu pricep de fapt cum funcţionează lucrurile. Farmacia cumpără din banii ei medicamentele de la depozite; pacientul prezintă o reţetă compensată sau gratuită şi farmacia eliberează medicamentele; după care farmacia înaintează casei (de regulă lunar) reţetele cu pricina; iar după câteva luni (sau mai mult) farmacia îşi va primi banii. Aşadar farmacia dă vrabia din mână (medicamentul compensat) pe cioara de pe gard (banii care vor veni de la casă). Şi cum până pune mâna pe cioară mai durează, e posibil să nu-şi onoreze obligaţiile financiare faţă de partenerii comerciali, care lezaţi în onoarea lor de comercianţi, refuză să mai aprovizioneze farmacia. În acest caz farmacia se îndreaptă spre un alt depozit, care mai de vreme sau mai târziu se va plictisi şi el să facă apostolat şi va livra numai după ce îşi va fi încasat ce socoteşte că trebuie încasat.

Însă nu doar că depozitul s-ar putea să nu vrea să aprovizioneze farmacia. Uneori depozitul vrea şi o face. Dar farmacia are salarii de plătit (şi fiind o farmacie privată, nu înţelege neapărat să lucreze pe salariul minim pe economie, ceea ce cred că de altfel pare rezonabil), are TVA de plătit, mai are impozite, uneori o mai da şi vreo şpagă pe la vreun inspector (ultima nu ştiu dacă e valabilă prin farmacii, că farmaciştii sunt persoane foarte etice şi deontologice, dar dacă e să mă iau după ce trăncăneşte presa pe toate canalele, nu pare chiar imposibil). Şi atât salariaţii, cât şi statul, suferă de acelaşi defect: nu vor să primească promisiuni, ci vor să încaseze bani peşin (cheş, cum se spune acum, deşi cred că pe româneşte cuvântul ăsta se scrie cash). Setea de cash e destul de mare în farmacie, astfel încât o farmacie, chiar şi dacă a fost silitoare sau norocoasă şi şi-a plătit furnizorii, tot are interesul să obţină ceva cash. Or, dacă eliberează medicamentul cel mai ieftin, diferenţa plătită de pacient e mică, iar banii lichizi pe care-i primeşte farmacia vor fi puţini. De unde interesul de a elibera medicamente la care să plătească şi pacientul ceva mai mult. O fi rău, dar farmaciştii sunt şi ei oameni, iar banii cu pricina sunt transparenţi, îi vede fiscul, sunt impozitaţi. Medicii sunt şi ei oameni, şi mai primesc de pe la pacienţi diverse (când li se oferă, că nu toţi au norocul să fie chirurgi); şi când primesc e rău, dar şi ei sunt oameni, iar pe la noi faptul că medicii „primesc” câte ceva figurează în subtextul politicilor publice (le dăm salarii mici, că şi-aşa ei iau şpăgi de la pacienţi).

În sfârşit, ca sistemul să funcţioneze şi mai bine în sensul eliberării medicamentelor mai scumpe, toate farmaciile sunt societăţi comerciale care în general nu au vocaţia apostolatului. Unii îşi închipuie că sunt societăţi filantropice sau ONG-uri, dar în realitate sunt doar nişte societăţi comerciale care doresc să obţină profit. Şi atunci – lucru profund imoral, pe care mi-aş dori să-l văd oprit – există ţinte financiare (targheturi, cum le spun colegii mei din farmacii) care trebuie atinse, ca să fie mulţumit acţionariatul sau patronul. Farmacistul şi asistenţii de farmacie nu sunt obligaţi să atingă acele ţinte, dar dacă le ating primesc nişte salarii mai simpatice decât dacă nu le ating. Plus că dacă în mod sistematic nu le ating, creează o impresie proastă angajatorului. S-ar părea că în lanţurile de farmacii aceste practici sunt mai intense decât în farmaciile „independente”, dar studiile cu adevărat obiective şi independente care să evalueze fenomenul lipsesc aproape cu desăvârşire, iar din datele nesistematice pe care le culeg în stânga şi în dreapta, nici multe dintre farmaciile independente nu sunt tocmai icoane de pus la închinat.

Aşadar, boala de sistem descrisă mai sus există şi trebuie tratată. Numai că are cauze mai complexe şi nu se rezolvă doar din creion, poruncind farmaciilor să elibereze medicamentul cel mai ieftin. Aşa cum probabil nu o să eradicăm niciodată tuberculoza în România doar prin asigurarea accesului la tuberculostatice, pentru că tuberculoza este în primul rând o boală a sărăciei, aşa că ar trebui să rezolvăm în primul rând sau măcar simultan sărăcia. Dar asta e o altă poveste.

Anunțuri

From → Pharmakon

2 comentarii
  1. L MAN permalink

    Domnu’ Doctor,
    Ce parere aveti de intiativa casei privind prescriptia pe denumire comerciala (http://www.casan.ro/download/1108/ModifHG.pdf)? Ce sa mai spunem de generice ieftine? Daca brand nu e nimic nu e … Imi vine in minte un citat din Platon Pardau (cre’ca e din Ultima Tentatie; sa fiu scuzat pentru citarea unui autor cam comunist, va rog) „Mancam si-mi era scarba; imi era scarba si mancam.” (citat din memorie, nu garanatez ca PP nu s-a inspirat si el din altii, ca forma aminteste de finalul din „Moartea Caprioarei”, ca fond e departe.). Cam asta simt in piata farma in care traiesc…

  2. Bogdan CC permalink

    Era simplu pe vremea cand existau numai medicamente generice cu molecula mica. Pe urma a inceput discutia cu „fereastra terapeutica ingusta”. Acum avem si biosimilarele, despre care totata lumea isi da cu parerea.
    Sistemul de prescriere pe DCI (cu posibilitatea de substitutie de catre farmacist) se bazeaza pe un principiu transparent. Dar cred ca e mai simplu sa se prescrie discretionar pe denumirea comerciala, decat sa se mentina prescrierea „generica” si sa se introduca un registru de echivalenta terapeutica (care ar putea functiona si ca baza de calcul al pretului pe clustere).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: