Skip to content

Cât de ieftine ar trebui să fie medicamentele generice?

Februarie 16, 2012

Episodul 3 din serialul inceput aici. Din documentul de referinţă citire:

„În România preţul medicamentelor este controlat de către Ministerul Sănătăţii. În prezent, preţul medicamentelor generice este plafonat la nivelul de cel mult 65% din preţul medicamentului original al cărei copie este. Aparent, aceasta măsură ar fi fost menită să asigure o oarecare protecţie a pacientului faţă de un preţ prea mare al medicamentelor generice. În realitate, s-a ajuns la o situaţie care ar fi necesitat de foarte multă vreme ieşirea din inacţiune a Ministrului Sănătăţii: raportul dintre cel mai ieftin medicament generic şi cel mai scump generic care copiază acelaşi medicament original a ajuns să fie de 1:4 ! Altfel spus, astăzi există producători care au înţeles să includă în preţul medicamentului lor numai preţul de producţie şi un mic profit şi alţi producători care, profitând de lejeritatea manifestată de minister, au înţeles să-şi împingă preţul la limita maximă – obţinând un profit de 300%!”

Vă rog să îmi îngăduiţi să nu fiu de acord cu sugestiile de mai sus. De fapt, aş vrea să separ constatările de fapt de consecinţele logice implicite sau explicite derivate de la ele în acest paragraf. Este adevărat că există medicamente la care între diferitele generice există diferenţe de preţ considerabile; nu am identificat exact exemplul la care se face referire aici însă e foarte probabil că asemenea situaţii există.  Aceasta este constatarea de fapt. În paragraful la care mă refer există însă două afirmaţii pe care îmi e greu să le accept la valoare nominală:

1. Ca unul care cunosc relativ bine procedura de aprobare a preţurilor la medicamente de către Ministerul Sănătăţii, nu cred că se poate vorbi de „lejeritatea manifestată de minister”. Ministerul este departe de a fi indiferent în procesul de control al preţurilor în cadrul legislativ existent, care este unul dintre cele mai stricte din UE (ceea ce nu e întotdeauna în avantajul pacienţilor, datorită unor efecte colaterale pe care am să le discut poate cu altă ocazie). Cred că din acest punct de vedere ar fi mai uşor să afirmi că ministerul controlează prea strict preţurile decât că manifestă lejeritate. În orice caz, în contextul juridic actual, ministerul face ceea ce trebuie să facă în limitele legii. Putem schimba reglementările, dar până atunci mi se pare periculoasă tendinţa – pe care am observat-o destul de frecvent la unii politicieni – de a atinge obiective altminteri onorabile social, sau chiar moral, cu încălcarea legii. Pentru că visul meu naiv este încă acela de a transforma România într-un stat de drept.

2. Cred că este simplist să deducem din simplul raport de 4:1 că unii producători ar avea un profit de 300% (cei situaţi la limita superioară a intervalului) faţă de cei care practică preţuri mai mici (cei situaţi la limita inferioară a intervalului). (De fapt, în UE preţul genericelor faţă de cel al medicamentului de referinţă pare să varieze între 20% şi 90% – adică un raport de 4,5:1, cu intervalul superior situat însă la nivelul de 90%  şi nu 65%). Costurile de fabricaţie a genericelor pot  să varieze considerabil în Uniunea Europeană şi chiar în România, de la fabricant la fabricant. Cu siguranţă un fabricant din Suedia are alte costuri decât unul din România pentru un generic conţinând aceeaşi substanţă activă, pentru simplul motiv că fabricantul nordic plăteşte salarii scandinave, iar cel român plăteşte salarii mioritice, adesea apropiate de cel minim. Din acest motiv, un fabricant dintr-o ţară cu un nivel de trai ridicat poate – teoretic – să aibă preţuri mai mari şi totuşi un profit mai mic asociat acelor preţuri. Costurile salariale sunt doar un exemplu. Costurile de regie, cele fiscale etc, variază încă semnificativ în UE şi prin urmare nu putem estima reducţionist că simplul raport între preţuri se traduce într-un raport între profituri.

Studiu de caz:  preţurile genericelor în India au fost (pe un eşantion analizat) cu cca. 63% mai mici decât în 9 ţări europene. Desigur că produsele din India (unele sunt destul de prezente pe piaţa naţională) vor pune o presiune tot mai mare asupra preţurilor europene şi în domeniul farmaceutic şi unii autori estimează că acesta este nivelul până la care se poate merge probabil şi în UE. Poate că da, când vom plăti muncitorii europeni cu câţiva euroi pe săptămână, ca în India…

Pe de altă parte, preţul propus şi supus aprobării ministerului nu reflectă doar costurile de producţie, ci şi diverse strategii de marketing, de acces pe piaţă etc. Astfel încât uneori în mod paradoxal, un generic fabricat ieftin în România are un preţ mai mare decât altul fabricat scump în afara ţării noastre dragi. Însă nimeni nu poate investiga costurile reale de producţie, astfel încât pentru aprobarea preţurilor se folosesc cam în toată Europa (acolo unde preţurile sunt controlate, şi asta este încă regula în majoritatea statelor UE) alte metode. Cea din România, practicată şi de alte ţări (de exemplu Austria), stabileşte o diferenţă minimă între preţul genericelor şi cel al medicamentelor „inovative” (în cazul nostru de 35%). Dincolo de acest nivel minim al preţului raportat la medicamentul de referinţă, ar trebui să intervină competiţia (şi alte reglementări, cum ar fi cele legate de rambursare, de exemplu). Din păcate, într-o piaţă extrem de inelastică şi imperfectă cum e piaţa farmaceutică, concurenţa este neputincioasă şi nu intervine, astfel încât asistăm la tot felul de anomalii şi ciudăţenii.

Nu cred însă că un preţ unic la generice ar fi posibil sau recomandabil. Nu cunosc nici un stat din UE în care să se întâmple asta. Dacă ni se pare că preţul maximal al genericelor, situat la 65% din cel al medicamentului de referinţă e încă unul prea mare, singura soluţie democratică ar fi pur şi simplu stabilirea altuia (de exemplu 50% sau 35% sau 15%). Nu ştiu însă cine îşi va asuma curajul unei asemenea modificări (şi nici care ar fi efectele colaterale, pentru că cel puţin un efect colateral ar putea interveni – sufocarea propriei industrii farmaceutice naţionale, care este una de generice; dacă e să ne comparăm cu Austria, ar mai fi loc de scădere a preţului genericelor, dar importul automat al unor modele, de orice origini ar fi ele, nu are neapărat cele mai benefice rezultate).

Anunțuri

From → Pharmakon

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: